De ce artă şi medicină?

Rolul artei pentru fiecare dintre noi:

Rectificator al memoriei deficitare

Arta transformă roadele experienței în ceva memorabil și regenrabil. Ea constituie un mecanism de păstrare în bună stare și ofertare a lucrurilor prețioase și a celor mai valoroase experiențe publicului. Arta păstrează valorile sociale.

Christen Kobke

Ghid de autocunoaștere

Arta ne poate ajuta să identificăm lucrurile esențiale, dar dificil de exprimat în cuvinte. O mare parte din ceea ce este uman nu poate fi tradus în limbaj. Putem arăta lumii obiecte de artă spunând tulburați, dar edificator: „Ăsta sunt eu.”

Ghid pentru extinderea experienței

Arta este o acumulare extrem de sofisticată a experiențelor celorlalți, prezentată în forme bine definite și organizate. Ea ne poate furniza unele dintre cele mai reprezentative opere aparținând altor culturi, oferindu-ne posibilitatea extinderii limitelor impuse de lumea noastră și de propriul sine. Inițial, majoritatea operelor de artă ni se par străine, dar ulterior descoperim că de fapt conțin idei și atitudini pe care le putem internaliza, îmbogățindu-ne astfel spiritual; pentru că nu tot ceea ce ne este necesar în acest sens se află întotdeauna în imediata noastră apropiere.

Richard Serra

Sursă de mâhnire demnă

Arta ne reamintește locul legitim al mâhnirii într-o viață autentică, ajutându-ne să gestionăm dificultățile apărute și recunoscându-le ca pe niște componente ale unei existențe nobile.

Factor de echilibru

Arta codifică cu o neobișnuintă claritate esența calităților noastre, scoțându-ni-le în evidență într-o varietate de moduri pentru a ne ajuta să ne reechilibrăm firea, arătându-ne calea către cele mai bune variante.

Jean-Baptiste-Simeon Chardin

Instrument de resenzibilizare

Arta ne dezalienează și ne salvează de la nepăsarea obișnuită pentru tot ceea ce ne înconjoară. Ne recuperăm sensibilitatea; privim vechiul în feluri noi. Renunțăm la convingerea că noutatea și opulența constituie singura soluție.

Claude Monet

Furnizor de speranță

Arta ține lucrurile plăcute și antrenante în prim-plan. Știe cât de ușor cădem pradă deznădejdii.

(Arta ca terapieAlain de Botton)

 

Ce slăbiciuni psihologice poate corecta sau compensa arta?

 

Suferința

Tindem către sentimente de izolare și persecuție deoarece avem o percepție nerealistă a gradului de dificultate considerat normal. Ne panicăm prea ușor judecând pripit sensul dificultăților pe care le traversăm. Suntem solitari, și asta nu pentru că nu am avea cu cine schimba o vorbă, ci pentru că lumea din jurul nostru este incapabilă să ne aprecieze eforturile cu suficientă profunzime, onestitate și răbdare. Parțial, acest lucru este cauzat de felul în care ne manifestăm suferințele familiale, invidia sau ambițiile nerealizate, care poate părea peiorativ sau insultător. Suferim și simțim că suferinței noastre îi lipsește demnitatea.

 

Uitarea

Uităm ceea ce contează; nu putem reține experiențele importante, dar efemere.

 

Dezechilibrul

Suntem dezechilibrați și pierdem din vedere părțile noastre cele mai bune. Nu suntem doar o singură persoană. Suntem compuși dintr-o multitudine de euri și recunoaștem că unele dintre acestea sunt superioare altora. De cele mai multe ori, dăm peste eurile noastre superioare din pură întâmplare, și atunci prea târziu; suferim de pe urma slăbiciunii de caracter în raport cu cele mai mari ambiții personale. Nu se pune problema că nu am ști cum să ne purtăm; pur și simplu, nu reușim să profităm de străfulgerările intermitente ale celor mai bune observații doar pentru că ele nu ne-au fost revelate într-o formă suficient de convingătoare.

 

Plafonarea

Respingem multe întâmplări, oameni, locuri și epoci care ar avea ceva important să ne ofere doar pentru că vin împachetate într-o imagine greșită, la care nu rezonăm. Cădem pradă prejudecăților superficiale și prejudecăților. Suntem excesiv de prudenți considerând aprioric că lucrurile ne sunt „străine”.

 

Lipsa de speranță

Avem tendința să ne pierdem speranțele: suntem prea sensibili la părțile rele ale existenței. Pierdem șanse legitime de succes deoarece nu vedem sensul de a persevera în anumite situații.

 

Lipsa de apreciere

Suntem desensibilizați de familiaritate și trăim într-o lume comercială, obsedată de fascinația opulenței. Astfel, ajungem să fim adeseori nemulțumiți că avem o viață banală, chinuiți de grija că viața este în altă parte.

 

Înțelegere de sine superficială

Este greu să ne descifreze cineva: suntem un mister pentru noi înșine, drept pentru care ne vine greu să le explicăm altora cine suntem sau să ne facem plăcuți pentru motive pe care le credem îndreptățite.

 

 

(Arta ca terapieAlain de Botton)